Cluj, oraș pentru oameni-mașini

Alan Splet, David Lynch (Eraserhead 1977)

In Heaven

⚠️ Atentie!

Acest articol contine doze coplesitoare de doomerism. Va reamintim ca aceste critici sunt aduse tocmai pentru ca orasul are potential nevalorificat, motiv pentru care nu se plange mai nimeni de Bacau, gen.

Au inceput sa apara si oameni care aduc o pata de culoare orasului, oameni care vor aparea si in articol.

În Cluj, străzile te fac să te retragi. O retragere dezolantă, ca a președintelui. Nu una introspectivă. Nu poți scrie poezie pentru străzi, ci împotriva lor. Nu sunt străzi periculoase, ofensive. Doar sufocante. Banale. Mașinizate.

din primul moment in care am calcat in Cluj m-au impuns vizual diferitele casute de la marginea orasului colorate ciudat: roz, negre, unele jumate roz jumate negre. aceste pete de culoare neortodoxe aveau sa se revanseze pentru monotonia gri a orasului. orice tovaras m-ar fi intrebat de Cluj i-as fi raspuns cu aceeasi replica: “oras gri, in elementul sau natural atunci cand ploua”.

in retrospectiva, mi-am petrecut anii de studentie in Philadelphia-ul lui Lynch din Eraserhead. un loc industrial (corporatist in cazul Clujului), feroce, plin de oameni care vorbesc ciudat si dialoguri fortate, neautentice.

eraserhead dir. david lynch (1977)

Când eram copii, mergeam în vacanțe în Marele Oraș. Erau fascinante mallurile lungi, oamenii lungi, ideile lungi. Acum că ne-am făcut mari, ne plimbăm în aceleași alei, dar culorile s-au șters de la țevi de eșapament, foi de la avize tehnice uitate lângă tomberoane și potențiale neatinse. Oraș eco-friendly, în care visele îți pedalează pe biciclete electrice în timp ce traversezi 4 benzi neregulamentar.

sigur, mandrii clujeni de pe subreddit-ul r/cluj te vor trimite in serparia de unde ai venit in momentul in care ridici degetul la orasul lor de 3 margarete, dar nu vor ezita sa voteze de 7 (SAPTE) ori acelasi primar corupt.

metroul e imediat gata, cartitele deja au ajuns, mai trebuie doar auditii pentru vocea care anunta statiile. intre timp, mai facem un ban cinstit din Untold care evacueaza in vacante pe oamenii de langa parcul central si, care, a reusit sa puna ghiara si pe targul de Craciun, fortand clujenii adevarati, non-itisti, sa-si faca propriul lor targ in stil DIY. shoutout Borla

si cum sa nu-l alegi din nou primar? uite ca a si reusit ca la al doilea oras ca forta economica din tara sa puna 3 piste de biciclete si sa betoneze copacii din mijlocul orasului. oricum, cine are nevoie de verdeata intr-un oras cu 2 parcuri mediocre, comparabile cu cele din Bacau?

Aici e falusul Clujului. Ar merge ca emblemă a orașului: aici la Cluj am fost primii care ne-am asfaltat stema, reflectând contemporanietatea, un omagiu investitorilor imobiliari, petrolului și CO2-ului care clădesc Clujul de astăzi. Per asphalt ad astra.

sa zicem ca esti din Manastur si vrei sa mergi la cel mai apropiat Lidl. nicio problema, iei autobuzul si cum ajungi in statie dai sa cauti cea mai apropiata trecere sa traversezi strada. GHINION! trebuie sa mergi 2km pana la prima trecere de pietoni*. esecul Clujului se vede cel mai bine din satelit.

*exista totusi un pasaj subteran ascuns, nesemnalizat ca atare, doar in fata Lidl-ului

You sent

desigur, putem traversara neregulamentar, dar devine imposibil atunci cand se circula ca pe autostrada la ore de varf. sau daca esti o persoana in varsta. sau daca esti un parinte cu carucior. sau daca esti o persoana cu dizabilitati. poate, in viziunea administratiei locale, ar trebui sa facem inaccesibila o portiune de oras pentru cei fara masina.

fara trecere dar cu easybox in mijlocul nicaieriului, acolo unde doar capitalismul mai poate patrunde

Colegul nostru s-a deplasat la fata locului pentru a cauta ultimele specii de zebre din zona, pe cale de disparitie.

cu totii stim cateva locuri din cartier unde multi batrani traverseaza ilegal pentru ca nu mai vor sa ocoleasca 1km pana la trecere. intr-un oras atent la nevoile oamenilor, aceste locuri ar fi considerate drept posibile noi treceri de pietoni insa, in Cluj de ce ar face-o? batranii oricum nu merg la Untold sa-i bage bani in buzunar lui Boc si nici nu infiinteaza startup-uri tech de la 0. deci lor ce le iese din asta, boss? ei cum mai scot profit?

ne uitam dezorientati la masini, ca un pieton in mijlocul strazii, sperand sa nu ne calce
piste care incep si se termina nicaieri, care poate nici n-au existat, ci au fost doar un fever dream. piste facute de oameni ce s-au nascut in masina, ce sunt mai degraba o sugestie timida

Americanii sunt adeseori uimiți de spațiile verzi și accesiblitatea pietonilor din orașele europene. Uite că la Cluj, ușor-ușor, ne pliem după chipul și asemănarea lor. Un colțișor de America în Europa. Colțișorul cu mucegai, mecanic, productiv. Corpul în căutare de organe.

Și pentru ce? Eficiență? Să ajungem la timp. Totul legat de a avea o finalitate, un scop, o țintă, care nu sunt decât un MacGuffin, scop fără scop în sine. Câștigăm timp ca să ni-l pierdem definitiv. În fiecare zi copilul trădat din noi e în doliu. Obsesia eficienței se zvârcolește printre benzile revopsite cu miros înțepător.

Dynamism of a Dog on a Leash
(1912 - 2025)

Clujul e locul unde toate ambitiile mari se scufunda in complacere si resemnare. un cimitir unde oamenii vin sa moara, convinsi de PR-ul agresiv si de nevoia de a pleca din orasul natal. “La Cluj e fain”, dar nimeni nu iubeste in mod autentic orasul. mirajul Clujului nu poate fi disipat prin admiratie performativa pe pagina ILoveYouCluj la un video insipid. macar bucurestenii isi iubesc orasul cu toate defectele sale, in schimb, aici petele sunt puse sub pres (vezi Pata-Rât). “E mai bine decat in Zalau”, dar pentru o vinitura din afara Transilvaniei asta nu inseamna prea multe…

in fine. la finalul zilei fiecare dintre noi ne retragem in subterana noastra, de unde ne bucuram ca, in ciuda problemelor, avem un Profi pe colt si apa calda fata de miticii aia. clujenii se simt speciali spunand ca nu sunt din Bucuresti.

Subterana simte reverberația pietonilor traversând nepermis.
Roțile trecând peste capace de canalizare la intervale regulate.
Mașinile încetinind la limitatoare de viteză ca apoi să tureze motorul agasate.
Avioanele zburând deasupra clădirilor istorice și artiștilor stradali.
Claxoanele de lângă un concert public simfonic sponsorizat de primărie.
Fluierul polițistului care dirijează traficul printre mulțimile din centru de zilele orașului.

Cele cinci minute câștigate când te-ai grăbit cu boltul în loc să treci prin parc.
Oamenii pe care nu i-ai întâlnit când ai urcat în taxi din ușa pubului.
Persoana la care îi puteai cere instaul dacă nu alergai să ajungi la fix la muncă.
Pisica pe care o puteai mângaia pe bordura trotuarului dar ai dat peste ea cu mașina.

Subterana simte. Acolo unde agitația trage frâna de mână și se coboară. Scrisori semnate în cărbune.

INTERMISSION

poezie cluj.nu.este.oras

iluminări

bateria mea socială
îmi oboseşte toți prietenii
prea multe ore în prea puține zile
şi uneori nici asta nu e suficient

prefer mereu să merg pe jos dar cluj nu este de acord
drumuri prea lungi între puncte prea apropiate pe hartă
şi asta înseamnă o greşeală de urbanistică
crudă şi de neiertat
şi cineva trebuie să plătească

uneori nu e o problemă
mai mult timp corp lângă corp
dar devine tot mai clar
cluj nu e un oraş şi nu ține cont de singurătate
nimic nou aici

devine prea greu să tot cer altor corpuri
să îmi uşureze apropierea de cluj
chiar dacă toți avem aceleaşi nevoi
şi există un fel de consens în aer
vom încerca să trăim şi singuri, în ciuda durerii

o trecere de pietoni
poate să însemne ceva mai mult decât asta
siguranță şi empatie
compasiune pentru alte feluri de existență
şi poate de asta sunt atât de puține aici

in heaven, everything is fine

in heaven, everything is fine

in heaven, everything is fine

you’ve got your good things

and i’ve got mine