De ce ignori afișele?
revolutia nu va fi miscarea in jurul soarelui, ci trecerea prin el
- Norzeatic aka Vexxatu Vexx - Revolutia (2012)
Revolutia nu va fi televizata, data la radio, nici macar anuntata printr-un afis sau articol digital. in capitalismul tarziu in care ne aflam, companiile au inceput sa-si anunte propriile inovatii “revolutionare” la fiecare colt de strada. avem la tot pasul reclame in metrou, mesh-uri pe blocuri, ad-uri intre postari si story-uri, care ne determina sa devenim desensitized la orice jpeg printat si lipit pe un perete. pana si cand mananci la mall gestul de a scrolla pe tiktok iti e externalizat de panourile publicitare care se schimba rapid.
totusi, afisele pot fi un mod de exprimare pentru oameni si un mod de a reuni persoane cu aceleasi interese, valori sau dorinte. sau pur si simplu au un design interesant ori o stare cu care empatizezi, nu totul trebuie sa aiba un scop, un motiv pentru a genera profit.
Zilnic trecem pe străzi pe lângă sute de afișe. Pe stâlpii de lângă trecerile de pietoni.
Panourile electrice. Pereții plini de grafitti. Geamurile abandonate. Porțile ruginite.
Ca în Jurassic Park, life finds a way. Posterele își găsesc locul în lume, se ajustează și se înmulțesc unde le priește, unde sunt văzute de cât mai mulți și suprafața le permite să rămână multe luni.
Un game of life colorat care caută ca recompensă atenția celor din jur.
Și totuși ce ne spun toate afișele astea?
Where do they come from? What are they? Where are they going? (Gaugin)
Unele îți gâdilă conștiința morală, neuronii aceia empatici de îi ții refulați.
Fragilitatea vieții trece din tușul color în retină și creează o stare de disconfort emoțional.
Mulți dintre noi ne pierdem pe străzi, Sunny. Când o să ascult Seven de la Sunny Day Real Estate o să îmi amintesc de tine, subconștient sau nu. Sper că ai fost găsit.
Câte animale de pe afișe se întorc? Cum de înseamnă atât de mult pentru oameni? În jocul The Talos Principle 2 există un loc plin de cat pics și dedicații pentru ele care arată locul pe care îl au în viața noastră.
Ce avem într-un orășel mic românesc? Noduri și semne. Reclame la transport muncitori Germania ce lasă în spate copii-adulți care vorbesc cu părinții pe Revolut ce se întorc peste 10 ani în țară în căutarea timpului pierdut, doar ca să se mire de răceala unui străin cu același nume de familie și niște gene comune în ADN.
Oferte plouate de ani de zile, religiozitate care îți scoate psihicul din vid spre o altă existență, o fenomenologie a salariilor minime, departe de facturile neplătite și mașina cu lanțul de la motor stricat.
afisele sunt de asemenea un mod de a simti sufletul orasului, sunt vocea muta a lui. un oras vibrant are afise peste afise peste graffiti-uri. in schimb, niste afise decolorate, erodate deservesc doar un oras mort si uitat.
filozoful sloven Slavoj Žižek, aflat in desertul Mojave, un cimitir pentru avioane vechi, sustine ca, in loc sa perpetuam ciclul infinit al consumului incercand sa curatam mizeria lasata in urma de capitalism, ar trebui mai degraba sa acceptam risipa si crizele sistemului actual. un pas in spate pentru a vedea lucrurile in perspectiva. poate ar trebui sa acceptam ca orasele noastre mici sunt in hibernare culturala si afisele sunt simptomele acestei boli. e o oportunitate de a construi o noua cultura autentica si sustenabila.
de la picturile rupestre pana la postere stradale si nft-uri cu maimute naziste, oamenii s-au conectat intre ei prin simboluri si desene. afisele lanseaza cariere pentru artisti in devenire, comedianti si aduna intr-un singur loc oameni cu pasiuni comune. cand a fost ultima data cand ai mers spontan la un eveniment doar pentru ca ai vazut un afis? cand ai iesit ultima data din rutina?
posterele pot fi si un strigat de ajutor impotriva unui sistem care calca pe cadavre pentru profit. un afis rupt este mai puternic decat unul intreg, neatins de furie, ignorat.
astfel, afisele stradale sunt recapatate de la companiile insetate de reclame si castiguri materiale. ele devin ganduri pe hartii A4 printate si lipite prin oras. fiecare afis reprezinta o replica intr-un dialog interuman mai mare, stradal.
Dacă lași posterele politice colorate să îți intre în ochi îți reordonează retina de la prinț la cerșetor, maimuță la angajat, rege la CEO, dezvoltare personală la bombe-constelații în noaptea din Gaza. O viață politică se reprimă lângă tine, un mod diferit de a vedea lumea din jur, de a simți.
data viitoare cand treci pe langa un perete plin de afise cauta-le activ pe cele mai interesante. ele sunt o invitatie de a explora orasul in cele mai intime detalii. nu evenimentul sponsorizat de mega-corporatie sau cel pentru snobi, ci cele facute intr-un subsol inghesuit sau noaptea de open-mic intr-un club obscur si nepretentios. un afis-manifest scris la doua dimineata de cineva care nu mai suporta abuzurile si a decis sa faca ceva proactiv.
ai merge la eveniment? ai sustine cauza? peretele asta plin de afise e de fapt un forum in viata reala. cand inveti sa-l citesti descoperi ca oamenii din orasul tau sunt mult mai vii si diversi decat credeai.