Rinocerii sau: Rezistența împotriva fascismului
“Rinocerii” este o capodopera a teatrului absurd, scrisa de Eugen Ionescu in 1959. in piesa, rinocerii sunt o metafora pentru fascism: la inceput toate personajele ii respingeau categoric, insa, in timp, tot mai multi au inceput sa le justifice actiunile si chiar sa ii simpatizeze, devenind in cele din urma ei insisi rinoceri. o opera atat de actuala in zilele noastre, intrucat ea este o critica la adresa legionarismului din Romania, miscare al carei ecou il resimtim si astazi. trebuie sa depunem un efort de rezistenta, precum Bérenger care, ramas intr-o lupta imposibila cu rinocerii, striga pana in ultimul moment “NU CAPITULEZ”.
fascistii nu apar din vid. ei sunt rezultatul unei dezamagiri sistemice a oamenilor din urbanul mic si rural, care au fost neglijati prea mult timp de clasa politica. multi refuza realitatea in care traim noi, cei cu mai multe privilegii, pentru ca situatia lor materiala spune o cu totul alta poveste. se refugiaza in conspiratii care, oricat de irationale ar fi, le arata clar cu degetul un tap ispasitor care i-a adus in situatia actuala.
exista si persoane xenofobe, homofobe, violente etc. ce-l plang pe Corneliu Vadim Tudor, dar aici e vorba despre ceilalti. cei care se gandesc ce sa puna maine pe masa, cei care nu au timp sa stie diferenta dintre stanga si dreapta (nu ca in Romania ar conta), cei care nu au o simpatie neaparat pentru vreun candidat, ci doar vor o schimbare. aceiasi oameni sunt folositi drept masa de manevra de catre fariseii care pozeaza in crestini pentru inca 15% in sondaje.
o coloana de oameni uitati de sistem
capatul nu-i mai vede urma
o coloana de oameni lasati in trecut
abandonati in noroi si praf
saracie crunta
in timp ce in bucuresti pe victoriei matcha e 50 de lei
nu poti veni la niste oameni ignorati de sistem ca sa-i inveti ce opinii “corecte” ar trebui sa aiba doar pentru ca ai nevoie de votul lor, dar ca mai apoi sa pleci din nou si sa uiti de ei. e superficial. oricat de logic si rational ar suna ceva pentru tine ei se vor stradui sa contracareze dintr-un sentiment pe care nici ei nu si-l pot explica. in sfarsit cineva i-a adus in prim planul discursului public, i-a facut sa se simta vazuti si, pe buna dreptate, nu vor sa mai renunte la asta.
Când eram în liceu și am auzit prima dată de AUR, aveam speranța că a apărut un partid care să ne scoată din lentoarea sufocantă a politicilor românești. După ce am mai crescut și am dat de lumea exterioară din afara micului oraș de unde vin, am realizat ce reprezintă de fapt. Istoria se repetă. Prima dată, ca tragedie, a doua oară, ca farsă. Suveraniștii sunt fasciști de pe Wish, Hitler din paie cu folia de aluminiu pe cap.
Când ești într-o țară în care singura luptă politică e aceea de a convinge oamenii să nu ne pună în mâna ăstora, te demoralizezi. Când în țările din vest se vorbește despre cum ar trebui tinerii să aibă locuințe accesibile și în România trebuie să convingem rudele că e ok pentru un președinte să nu fie căsătorit, nu poți să nu simți un fel de invidie pentru cei care s-au născut în țări mai bune. Asta ne arată ca omul e format de societatea în care se naște, iar dacă ne dorim un viitor în această țară trebuie să ne gândim și la cum vrem să se schimbe societatea în care trăim. We really live in a society.
traim in una din cele mai inegale tari din UE, unde bogatia se aduna in cateva orase mari, in timp ce restul stagneaza in subdezvoltare. taxarea progresiva, impozitarea marilor averi, colectarea mai buna a tva-ului sunt exemple de masuri menite sa reduca din inegalitati si sa le ofere oamenilor o viata decenta, oriunde ar trai. sigur, tot trebuie combatute anumite prejudecati sociale, dar imbunatatirea conditiilor materiale reduce semnificativ numarul celor ce cad prada fascistilor.
Daca e ceva ce Lenin, prin 1901, si cu mine, dimineata, inainte sa iau prima gura de cafea si sa imi aprind o tigara, avem in comun este asta – amandoi ne intrebam ce e de facut. Nu cred ca rutina mea mediatica difera foarte mult de rutina altor tineri – check la publicatiile media, check la influenceri politici, postari insta, check la prietenii mei apropiati si, in final, la cunoscuti a caror arie de expertiza vizeaza zona politica (si o depaseste cu mult pe a mea, un student simplu cu destul timp liber). Desi, ca un stangist cuminte, interactionez in comentarii pe insta cu alti stangisti, cateva intrebari centrale, urgente, rinocerul din camera, i-ai putea spune, raman prea putin discutate:
Sunt votantii George Simion de-a dreptul cazuti in cap? – o intrebare care ne bantuie inca de la rezultatele primului tur de alegeri din decembrie 2024, intrebarea de 100 de puncte. Depinde la cine mergem sa cerem raspunsul, cred. “Sunt prosti, needucati, dezinformati – nu numai ca dezinformati, ci incapabili sa se informeze, sa distinga intre adevar si falsitate” va striga o elita urbana, educata, pentru care votantul Simion arata mai degraba a omul pesterii in haine de santierist, caruia i s-a pus in mana mahoarca, om pe care cineva privilegiat nu se va opri niciodata din a-l pedepsi si a-l pune la colt, radicalizandu-l si mai tare, ca “unii oameni n-ar trebui sa aiba drept de vot”. Totusi, suveranistii just don’t know any better. Nu realizeaza ca doar fac jocul capitalistilor, ca tot lor o sa le fie rau, oricate statistici le-am pune in fata, oricate dezbateri “rationale” am avea cu ei, ei pur si simplu nu inteleg.
Intr-o postare de pe facebook, Stefan Baghiu, prof la litere in Sibiu arata ca diferente dintre optiunile de vot din turul 1 se pot vedea in functie de statutul social al votantilor. Cu cat te departezi de centrul orasului, cu atat se voteaza mai mult pentru extrema dreapta. Totusi, nu poti intra in fabrica, citind Capitalul lui Marx cu voce tare muncitorilor, iar muncitorii sa spuna “Bai, frate, cum de nu m-am gandit?”, devenind, din suveranisti, socialisti. Cum poti explica fervoarea, setea de razbunare care merge pana in panzele albe sa-si rascumpere onoarea pierduta de alta data, care destrama familii, care scoate oameni in strada ce rastoarna camioneta Digi, care traiesc intr-o paranoia aproape totala. lucrul interesant e faptul ca niciodata, dar niciodata nu vor pune la indoiala vorbele liderului, ele sunt sfinte, iar acuzatiile impotriva lui sunt o conspiratie a unei oculte globale. Autoritatea discursiva pe care o au Simion sau Georgescu nu tine de continutul vorbitorului, ci de cine vorbeste continutul. Simion nu merge pe modelul socratic, sa afle adevarul dialectic, prin dezbatere, ci este investit divin de taticul lui cu acces imediat la cunoasterea absoluta, ascunsa de ochiul public, Calin Georgescu.
daca lucrurile nu se schimba, ascensiunea extremei drepte este inevitabila. totusi, cum orice criza aduce si oportunitati, e momentul ca stanga sa paraseasca spatiul virtual si sa se materializeze in arena politica cu solutii economice viabile. cand cineva o duce bine, nu mai cade la fel de usor prada conspiratiilor despre LGBTQ, Soros si UE. dar, pe termen scurt, prioritatea 0 este ca duminica sa ne mobilizam si sa votam masiv impotriva fascistilor pentru ca doar o prezenta cat mai mare poate invinge extrema dreapta, cum s-a vazut in Polonia si Germania.